Abonată parcă la locul secund al podiumului la sol (argint la CM 2010, argint la CE 2011), Diana Chelaru își dorește să spargă gheața, la Londra 2012. Chiar dacă va avea o concurență dură chiar în echipă, în persoana campioanei olimpice en-titre, Sandra Izbașa, gimnasta din Onești fixează aterizările pentru aurul olimpic. O dorință cu greutate, care va fi repetată încă o dată, pe 15 august, când Diana va împlini 18 ani.
În cocheta sală de gimnastică de la Izvorani, antrenamentul își consumă nestingherit etapele într-o după-amiază toridă de vară. Privirea ți se lipește de o siluetă zglobie, care pare că a adunat toată energia din sală. Trece repede de la paralele la bârnă, leagă câteva sărituri și se oprește la sol, unde își caută, din priviri, antrenorii. Vorbește repede, face gesturi scurte și zâmbește tot timpul, într-o continuă mișcare. „Am învățat să controlez toată energia pe care o am, să o folosesc constructiv. Oricum, la concursuri, jumătate de energie o iau cu mine, iar restul o las acasă pentru a nu fi surplus de greutate la bagaje”, se amuză Diana Chelaru.
„Mai furam la repetări”
Didi, așa cum o poreclesc prietenii, este gimnasta care a suferit cea mai mare transformare de când antrenorii Octavian Bellu și Mariana Bitang au preluat lotul feminin. Mai atentă la detalii, mai responsabilă și mai sigură pe ea, fetița care pășea în sală cu gândul de a deveni a doua Nadia este, de doi ani o prezență constantă pe podium: „Pentru mine totul s-a schimbat, de parcă am făcut o injecție cu încredere. Cerințele sunt altele, așteptările sunt mult mai mari, acum aurul este cel mai important, locul doi sau trei nu contează. Sunt lucruri care mă ambiționează mai mult”. Schimbarea radicală și-a pus amprenta nu doar asupra psihicului de concurs, dar și asupra exercițiilor. „Am învățat să nu mai driblez la antrenamente, înainte mai furam la repetări, mai ziceam că am făcut vreun element, poate de aceea nici nu se vedeau rezultatele. Acum sunt mult mai responsabilă, am învățat să mă controlez mai mult, să fiu mai atentă”, spune gimnasta descoperită de Elena Dragomir. Toate pentru România O maturizare care nu a ajutat-o însă să „guste” până acum din aur. Două medalii de argint și multe visuri țesute în jurul aceluiași aparat, solul. „Muncesc mai mult și mă gândesc că odată și odată va veni și rândul meu. Nu mă supăr dacă rup șirul locului doi la Olimpiadă. Îmi doresc aurul olimpic la sol, însă nu mă deranjează nici dacă împart medalia cu Sandra”, zâmbește Didi. De altfel, concurența din echipa României și-a consumat încă un episod la Europene, când podiumul la sol a fost majoritar românesc, cu Sandra Izbașa pe primul loc și Diana, pe cel secund. „Tu ești propriul adversar, tu singură te poți trage în jos. Eu nu percep asta ca pe o rivalitate între noi. Fiecare muncește pentru ea, însă când e vorba de România, suntem o echipă”, dezvăluie Diana. O echipă care se va bate pentru supremația mondială peste două luni, la Tokyo.
4 medalii a cucerit la senioare Diana Chelaru: argint la CM 2010, argint la CE 2011 și două de bronz la CE 2010
Mă antrenez să merg la Mondiale cu exerciții mai bune la bârnă și paralele, dar și să fixez mai bine săriturile și elementele de la sol Diana Chelaru
Care echipă de vis din ultimul sfert de secol e mai bună?
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER